Tutunul
Obiceiul de a fuma este unul din comportamentele cele mai periculoase pe termen lung pentru sănătatea tinerilor. Consumul tutunului de către tineri este foarte răspândit în toate regiunile din lume şi în creştere în ţările în curs de dezvoltare; se arată în majoritatea ţărilor că tabagismul înregistrează o creştere mai mare la fete decât la băieţi, astfel că prevalenţa la fete este egală cu cea înregistrată la băieţi şi chiar o depăşeşte în unele ţări.
Tinerii încep să fumeze la o vârstă din ce în ce mai precoce (marea majoritate înainte de vârsta de 19 ani, foarte puţini tineri dobândesc acest obicei după aceastã vârstă).
Nocivitatea fumului de ţigară variază în funcţie de caracteristicile tutunului şi ale hârtiei, precum şi de lungimea ţigaretei (scurtarea acesteia prin fumat creşte concentraţia gazelor în fază solubilă). Frecvenţa şi gravitatea bolilor produse de fumat este corelată cu numărul ţigărilor fumate şi cu vârsta la care se începe această activitate.
Fumatul intensiv şi prelungit joacă un rol determinant în apariţia a numeroase afecţiuni mortale sau invalidante la adult, ca de exemplu:
- Cancerul pulmonar, emfizemul şi bronşita cronică, ateroscleroza, cardiopatia ischemică.
- Fetele care utilizează anticoncepţionale orale au un risc crescut de aparitie a afectiunilor cardio-vasculare mai târziu în viaţă, dacă fumează.
- Tutunul are efecte nocive asupra fãtului la fetele însărcinate fumătoare şi creste riscul naşterii premature şi insuficienţei ponderale la naştere. În ţările în curs de dezvoltare, unde statusul nutriţional al mamei este adesea nesatisfăcător, riscul este şi mai mare.
- Mestecarea tutunului provoacă afectiuni dentare, gingivale si cancerul cavitătii bucale.
- Cancerul pulmonar, emfizemul şi bronşita cronică, ateroscleroza, cardiopatia ischemică.
- Fetele care utilizează anticoncepţionale orale au un risc crescut de aparitie a afectiunilor cardio-vasculare mai târziu în viaţă, dacă fumează.
- Tutunul are efecte nocive asupra fãtului la fetele însărcinate fumătoare şi creste riscul naşterii premature şi insuficienţei ponderale la naştere. În ţările în curs de dezvoltare, unde statusul nutriţional al mamei este adesea nesatisfăcător, riscul este şi mai mare.
- Mestecarea tutunului provoacă afectiuni dentare, gingivale si cancerul cavitătii bucale.
- Efectele pe termen scurt includ efecte asupra sistemului respirator, dependenţa, precum şi asocierea cu alte droguri.
- Fumătorii îşi folosesc la un nivel mai scăzut plamânii decât cei care nu au fumat niciodata.
- Fumatul provoacă boli de inima
- Fumatul afectează performanţa si rezistenţa la cei care practică un sport de performanţă.
- În medie un om care fumează un pachet de ţigări în fiecare zi trăieşte cu şapte ani mai puţin decât unul care nu a fumat niciodată.
- Adolescenţii care fumează au probleme cu respiraţia de trei ori mai des decât nefumatorii
- Adolescenţii care fumează sunt nevoiţi sa meargă mult mai des la doctor decât cei care nu fumează.
- Tinerii care fumează sunt mult mai dispuşi decât nefumatorii să utilizeze alcoolul, să folosească marijuana şi cocaina.
Alcoolul
„Beţia nu creează viciile, ea le face să izbucnească: impudicul îşi dă în vileag boala, violentul nu-şi stăpâneşte nici limba, nici mâna, creşte trufia obraznicului, cruzimea violentului, răutatea pizmaşului, orice vicii se extind şi se dezvăluie”. (Seneca)
Alcoolul este astăzi o problemă foarte gravă în ceea ce priveşte consumul de droguri. El este cauza directă a afectiunilor ficatului, creierului, stomacului, pancreasului, dar şi principala cauză a violenţelor.
Etapele intoxicaţiei sunt:
Veselia: Persoana devine vorbareaţă, relaxată, adesea mai sociabilă decât în stare normală; apare şi o scădere a raţiunii.
Comportamentul dezordonat: Gandirea este afectată, raţiunea este, cu siguranţă, de necontrolat; emoţiile sunt fluctuante; timpul de reacţie creşte.
Confuzia: Apare dezorientarea; adesea persoana devine irascibilă, emoţiile se amplifică; apar temerile, furia; vorbirea neclară este un indiciu pentru aceasta etapă; poate aparea şi vederea dublă.
Pierderea controlului: Este remarcată de cei din afară; persoana nu mai este capabilă sa stea pe picioare sau sa meargă, se impiedică; adesea vomită; persoana abia daca este constientă.
Inconstienta: Persoana este intoxicată, este complet inconştientă, poate muri.
Veselia: Persoana devine vorbareaţă, relaxată, adesea mai sociabilă decât în stare normală; apare şi o scădere a raţiunii.
Comportamentul dezordonat: Gandirea este afectată, raţiunea este, cu siguranţă, de necontrolat; emoţiile sunt fluctuante; timpul de reacţie creşte.
Confuzia: Apare dezorientarea; adesea persoana devine irascibilă, emoţiile se amplifică; apar temerile, furia; vorbirea neclară este un indiciu pentru aceasta etapă; poate aparea şi vederea dublă.
Pierderea controlului: Este remarcată de cei din afară; persoana nu mai este capabilă sa stea pe picioare sau sa meargă, se impiedică; adesea vomită; persoana abia daca este constientă.
Inconstienta: Persoana este intoxicată, este complet inconştientă, poate muri.
Acţiune: Alcoolul acţionează predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordonează funcţiile cerebrale complexe cum ar fi conştienţa şi emoţiile, şi mai puţin pe funcţiile inferioare, vegetative. Cât de tare este şi cât de mult ţine acest efect, depinde de concentraţia de alcool din organism, ce se determină din sânge (alcoolemia) şi se măsoară în grame de alcool la litrul de sânge. Cele mai multe decese survenite în urma unei intoxicaţii etanolice au evidenţiat o alcoolemie cuprinsă între 1,8 şi 6,7 grame/l. Concentraţiile letale sunt cuprinse între 5,0 şi 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezintă aceste valori decedează.
Mahmureala: Consecinţele unei nopţi lungi de petrecere sunt cu siguranţă cunoscute de toată lumea: o mahmureală puternică. Aceasta se caracterizează prin senzaţia de presiune la nivelul creierului, cefalee intensă, nervozitate şi iritabilitate crescută, sensibilitate la stimuli externi, oboseală precoce în cazul efortului fizic, precum şi transpiraţia profuză şi o stare generală de epuizare, ca după o răceală zdravănă.
Efecte: Alcoolul are un efect narcotic care se instalează după un stadiu iniţial de iritaţie/excitaţie. Performanţa în ceea ce priveşte rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este vizibil afectată, chiar la ingestia de cantităţi reduse. Se reduce nu doar performanţa generală, ci şi capacitatea de a aprecia propria performanţă. Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecinţele tipice ale consumului de alcool. Cantităţi mici pot deja slăbi controlul, scad inhibiţia, iar "supra-eul", aşa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ şi le însuşeşte în cursul vieţii, pierde din semnificaţia sa. Dezinhibarea însă este rareori completă. Din fericire, concentraţiile de alcool care produc dezinhibarea totală şi care ar permite trăirea necontrolată a unor impulsuri agresive, produc un efect narcotic atât de puternic, încât persoana în cauză nu mai este în stare să comită gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De asemenea, se spune că efectul stimulator al alcoolului asupra stării de spirit şi a emoţiilor se explică prin aceeaşi dezinhibare, asociată cu sugestia socială. Ca multe alte droguri, alcoolul creşte şi el sugestibilitatea individului. Pentru că reduce autocritica, consumatorul se vede satisfăcut în aşteptările sale: dacă doreşte să se înveselească, se va înveseli, dacă aşteaptă ca alcoolul să-l liniştească, el se va calma. La persoana aflată în stare de ebrietate, se evidenţiază mai ales labilitatea dispoziţiei şi sugestibilitatea crescută: poate face gălăgie veselă într-un moment, iar apoi să izbucnească în lacrimi şi să-şi plângă viaţa nereuşită. În acest sens, alcoolul nu-l înveseleşte şi nici nu-l întristează, ci doar înlătură mecanismele reglatoare care în mod normal echilibrează oscilaţiile vieţii psihice. Întâi dispar inhibiţiile; apoi lipseşte capacitatea de a efectua muncă de precizie, intelectuală sau fizică; în final, este influenţată şi activitatea musculară grosieră, şi conştienţa individului este tot mai tulburată. În doze foarte mari, alcoolul determină o stare de narcoză - ce se deosebeşte clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. În doze şi mai mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal. Decesul intervine prin tulburări ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului este paralizat, inima şi circulaţia sanguină se prăbuşesc. Un efect evident al alcoolului se observă la nivelul vaselor sanguine care se dilată. Concomitent, se produce o contracţie a vaselor din interiorul organismului, pentru a păstra constantă tensiunea arterială. Pentru că sângele se răceşte mai repede la suprafaţa corpului, alcoolul accelerează pierderea de căldură. În acelaşi timp, el paralizează centrul termogenezei în creier care reglează temperatura corpului. Mulţi alcoolici au îngheţat în aer liber, devenind victime ale acestui mecanism complex.
Consecinţe fizice/biologice:
- gastrită, ulcer gastric, tulburări de absorbţie a vitaminei B12
- ficat de stază (ficat gras), ciroză hepatică cu varice esofagiene
- impotenţă, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
- leziuni cerebrale toxice (modificări de caracter, scăderea performanţelor intelectuale)
- gastrită, ulcer gastric, tulburări de absorbţie a vitaminei B12
- ficat de stază (ficat gras), ciroză hepatică cu varice esofagiene
- impotenţă, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
- leziuni cerebrale toxice (modificări de caracter, scăderea performanţelor intelectuale)
Cannabisul
Cannabisul sau cânepa indiană este cel mai răspândit drog după alcool, cafea şi tutun.
Haşişul (engl. "pot", "shit") este răşina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă (Cannabis). Haşişul se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate şi se prezină - în funcţie de ţara de origine - în nuanţe de culoare roşie, maron, verde sau negru.
Marihuana (engl. "grass", "kif", "Heu", rom. "iarbă") este un amestec din frunze, tulpini şi inflorescenţe mărunţite ale aceleaşi plante – cannabis-, ce are aspect de tutun verzui tăiat foarte fin.
Este cel mai frecvent drog ilicit utilizat în lume şi mult mai periculos decît crede majoritatea urilizatorilor de droguri. Periculozitatea lui şi faptul că a crescut numărul utilizatorilor şi a scăzut vîrsta la care se începe consumul este un semnal important de alrmă.
Canabisul conţine mai mult de 400 de substanţe, dar principalul stimulant al creierului ste substanţa THC ( delta 9-tetratahydrocannabinol ). Puterea de acţiune a drogului ete determinată de concentraţia de THC care variază în funcţie de mai mulţi factori ca soiul plantei, climat, sol, timpul de recoltare.
Marijuana este un halucinogen mediu care are efectele antidepresive şi dezinhibitoare ca şi alcoolul. Efectele fumatului se resimt în general după câteva minute, iar efectul maxim apare cam la 10-30 de minute
Acestea includ următoarele simptome: uscăciunea gurii şi a gâtului, accelerarea ritmului cardiac, scad coordonarea şi echilibrul, prelungeşte timpul de reacţie, şi diminuează memoria recentă. Dozele mai puternice produc reacţii mai intense, alterînd puternic percepţiile, provoacă crize de paranoia sau halucinaţii.
Efectele de moment ale marijuanei dispar după două sau trei ore. Numai că drogul se acumulează în ţesuturile grase, THC fiind o substanţă liposolubilă şi se depozitează în ficat, plămîni, creier, testicule, şi alte organe. După două zile de la consumul de Marijuana se mai găseşte încă în urină ¼ din cantitate totală de THC inhalat. Persistă în urină pînă la trei zile, iar în sînge de la două la patru săptămîni.
Efectele asupra minţii
Consumul de Marijuana scade capacitatea de a învăţa. Cecetările demonstrează clar că marijuana scade capacitatea creierului de a acumula şi memora informaţii. Studiile arată clar că marijuana poate provoca pierderi ireversibile ale capacităţilor intelectuale. Studii efectuate pe animale au arătat că drogul provoacă modificări ireversibile ale zonelor din creier care sunt responsabile de memorie şi capacitatea de învăţare.
Impactul asupra corpului
Consumatorul cronic de marijuana este expus la răceli frecvente, pneumonii, bronşite, emfizem pulmonar şi astmă bronşic, iar cu timpul, datorită deteriorării plămînilor şi căilor respiratorii, creşte riscul de cancer. Acest risc, determinat de substanţele chimice toxice din cannabis, este de 5 ori mai mare la fumătorii de marijuana decît la fumătorii de tabac. Acest drog, scade şi starea de imunitate a organismului, adică puterea de a lupta cu bolile şi infecţiile.
Marijuana influienţează şi sistemul endocrin, adică secreţia hormonilor, poate provoca întîrzierea pubertăţii şi reduce producerea de spermă la tineri, iar la femei tulburări de ciclu şi inhibă ovulaţia. Copii născuţi din mame consumatoare de drog au o greutatea şi dimensiunile mai reduse decât normal, fiind mai predispuşi la îmbolnăviri. Studii recente arată că deyvoltarea acestor copii este mai întârziată.
Marijuana influienţează şi sistemul endocrin, adică secreţia hormonilor, poate provoca întîrzierea pubertăţii şi reduce producerea de spermă la tineri, iar la femei tulburări de ciclu şi inhibă ovulaţia. Copii născuţi din mame consumatoare de drog au o greutatea şi dimensiunile mai reduse decât normal, fiind mai predispuşi la îmbolnăviri. Studii recente arată că deyvoltarea acestor copii este mai întârziată.
Marijuana şi adolescenţii
Deşi consumul de marijuana este primejdios la orice vârstă, tinerii sunt mai afectaţi, căci pentru ei impactul produs asupra învăţării este major şi pentru că determină ratarea relaţiilor interpersonale vitale şi alegerea unui stil de viaţă potrivit pentru dezvoltarea lor ca oameni.
Pericolele consumului de Marijuana:
- Modifică percepţiile şi simţurile
- Scade memoria recentă
- Pierderea puterii de concentrare şi de coordonare
- Influenţează negativ raţionamentele, judecata
- Creşte riscul de accidente
- Pierderea motivaţiei
- Scade inhibiţiile normale
- Creşte riscul de infecţie HIV şi alte boli cu transmisie sexuală
- Creşte frecvenţa bătăilor inimii
- Anxietate, atacuri de panică, comportament paranoic
- Halucinaţii
- Afectează sistemul respirator, de reproducere şi imunitar
- Creşte riscul de cancer
- Dependenţă psihică
- Modifică percepţiile şi simţurile
- Scade memoria recentă
- Pierderea puterii de concentrare şi de coordonare
- Influenţează negativ raţionamentele, judecata
- Creşte riscul de accidente
- Pierderea motivaţiei
- Scade inhibiţiile normale
- Creşte riscul de infecţie HIV şi alte boli cu transmisie sexuală
- Creşte frecvenţa bătăilor inimii
- Anxietate, atacuri de panică, comportament paranoic
- Halucinaţii
- Afectează sistemul respirator, de reproducere şi imunitar
- Creşte riscul de cancer
- Dependenţă psihică
Extasy
Extasy este unul dintre cele mai periculoase droguri care ameninţă tinerii din ziua de astăzi. Este distribuită masiv de către traficanţi, mai ales la diferite reuniuni, fiind supranumită şi ‘’party drog’’ sau ‘’drog de discotecă’ ’sau concert. Se prezintă sub forma unor pilule de obicei albe, galbene sau maro de mărimi şi forme diferite, uneori marcate cu semne sugestive.
Impurităţi periculoase
Ecstasy este considerat periculos şi datorită faptului că nu se pot controla substanţele pe care le conţine, căci fabricanţii acestui drog găsesc greu ingredientele necesare şi amestecă aditivi de substituţie, rezultând amestecuri toxice foarte periculoase cu efecte necunoscute.
Ecstasy este considerat periculos şi datorită faptului că nu se pot controla substanţele pe care le conţine, căci fabricanţii acestui drog găsesc greu ingredientele necesare şi amestecă aditivi de substituţie, rezultând amestecuri toxice foarte periculoase cu efecte necunoscute.
CUM TE AFECTEAZĂ
Ecstasy este similar cu amfetaminele sau halucinogenele. Deşi era numit şi drogul dragostei, Extazy nu este afrosidiac şi nu îmbunătăţeşte performanţele sexuale.
Efectele aceluiaşi drog sunt diferite de la om la om, depind de asemenea şi de cantitatea luată, de dozaj, de greutatea, înălţimea, psihicul şi unele afecţiuni pe care le are consumatorul, şi pot fi de la efecte uşoare, până la efecte severe.
Cele mai grave efecte se întâlnesc la cei care suferă de hipertensiune arterială, boli de inimă, diabet, epilepsie, boli mentale.
Efectele durează 4-6 ore şi apar după cam 20 de minute de la consum.
Ecstasy este similar cu amfetaminele sau halucinogenele. Deşi era numit şi drogul dragostei, Extazy nu este afrosidiac şi nu îmbunătăţeşte performanţele sexuale.
Efectele aceluiaşi drog sunt diferite de la om la om, depind de asemenea şi de cantitatea luată, de dozaj, de greutatea, înălţimea, psihicul şi unele afecţiuni pe care le are consumatorul, şi pot fi de la efecte uşoare, până la efecte severe.
Cele mai grave efecte se întâlnesc la cei care suferă de hipertensiune arterială, boli de inimă, diabet, epilepsie, boli mentale.
Efectele durează 4-6 ore şi apar după cam 20 de minute de la consum.
Aceste efecte sunt:
- Creşterea frecvenţei pulsului
- Creşterea temperaturii
- Creşterea tensiunii arteriale
- Rinoree
- Transpiraţii
- Tremurături, greaţă
- Dilatarea pupilelor
- Pierdeerea apetitului
- Creşterea frecvenţei pulsului
- Creşterea temperaturii
- Creşterea tensiunii arteriale
- Rinoree
- Transpiraţii
- Tremurături, greaţă
- Dilatarea pupilelor
- Pierdeerea apetitului
Creşterea dozei nu creşte starea de bine, ci cauzează convulsii, comportamente iraţionale, halucinaţii. Consunatorii declară că au probleme ca insomnia, anxietatea, paranoia, scăderea puterii de concentrare şi depresia.
SUPRADOZA
Consumul prea mare şi îndelungat de poate duce la:
- Temperatură ridicată
- Hipertensiune arterială
- Halucinaţii
- Palpitaţii şi ritm cardiac rapid
- Probleme respiratorii
- Moartea, care se produce fie prin hipertermie, fie prin scăderea natriului din sânge (hiponatremie), fie prin hiperstimularea sistemului nervos prin atac cerebral sau cardiac
- Temperatură ridicată
- Hipertensiune arterială
- Halucinaţii
- Palpitaţii şi ritm cardiac rapid
- Probleme respiratorii
- Moartea, care se produce fie prin hipertermie, fie prin scăderea natriului din sânge (hiponatremie), fie prin hiperstimularea sistemului nervos prin atac cerebral sau cardiac
Simptomele supradozei:
- Nu te mai simţi bine şi ţi-e cald
- Devii confuz, nu mai poţi vorbi bine
- Dureri de cap
- Vomă
- Transpiratie
- Creşterea pulsului, deşi nu faci nimic
- State de leşin sau de torpoare
- Pierderea controlului mişcărilor
- Tremurături
- Probleme de urinare
- Nu te mai simţi bine şi ţi-e cald
- Devii confuz, nu mai poţi vorbi bine
- Dureri de cap
- Vomă
- Transpiratie
- Creşterea pulsului, deşi nu faci nimic
- State de leşin sau de torpoare
- Pierderea controlului mişcărilor
- Tremurături
- Probleme de urinare
Efecte pe termen scurt
Dificultăţi psihice (cofuzie, depresie, tulburări de somn, anxieteate gravă, comportament paranoic. Aceste efecte apar în timpul consumului şi pot dura chiar săptămâni după aceea.. Problemele fizice care pot apărea sunt tensiune în muşchi, clănţănitul dinţilor. Secreţii nazale, vedere în ceaţă, mişcări rapide ale ochilor, temperatură moderată sau mare, transpiraţii.
Dificultăţi psihice (cofuzie, depresie, tulburări de somn, anxieteate gravă, comportament paranoic. Aceste efecte apar în timpul consumului şi pot dura chiar săptămâni după aceea.. Problemele fizice care pot apărea sunt tensiune în muşchi, clănţănitul dinţilor. Secreţii nazale, vedere în ceaţă, mişcări rapide ale ochilor, temperatură moderată sau mare, transpiraţii.
Efecte pe termen lung
Studii recente demonstrează că Extazy afectează memoria. Se produc dereglări ale somnului, apetitului, proceselor de gândire şi comportamentelor, ale funcţiilor sexuale, ale simţurilor şi ale durerii.
Studii recente demonstrează că Extazy afectează memoria. Se produc dereglări ale somnului, apetitului, proceselor de gândire şi comportamentelor, ale funcţiilor sexuale, ale simţurilor şi ale durerii.
Cocaina
Cocaina şi crackul sunt substanţe toxice care dau dependenţă fizică şi psihică importantă cu consecinţe grave asupra consumatorilor. Efectele negative lovesc nu numai pe consumator ci şi familiile acestora, mediul de muncă şi societatea.
Cocaina este un stimulent al sistemului nervos central, cel mai puternic întâlnit în natură. Cel mai des se întâlneşte sub formă de hidroclorit de cocaină, o pulbere cristalină albă, extrasă din frunzele plantei de coca care creşte în sudul Americii.
Consunul actual a stârnit o mare îngrijorare datorită potenţialului mare de dependenţă şi a comportamentelor psihotice, pentru producerea de convulsii şi moartea pe care le induce.
De aceea este considerată de legislaţia noastră şi a celorlalte ţări drog ilegal, fiind folosită cu mare precauţii în medicină ca anestezic local.
Crack-ul este termenul folosit în America pentru cocaină care se fumează, fiind un produs ce are la bază hidrocloritul de cocaină. Se prezintă sub formă de bobiţe sau bastonaşe albe.
Toate formele stimulează sistemul nervos central şi provoacă constricţia vaselor sanguine şi creşterea ritmului cardiac. Aceste modificări provoacă o cerinţă crescută de sânge în corp dar vasele îngustate nu pot transporta cantitatea cerută, ceea ce creşte riscul de apariţie a suferinţei cardiace şi cerebrale. Iniţial drogul produce scăderea apetitului şi îl face pe consumator să se simtă mai rapid, mai energic, mai încrezător şi mai puternic.
La doze mai mari consumatorul poate avea iluzii şi halucinaţii, stare paranoică şi simptome de psihoză toxică acută. Tensiunea arterială creşte, şi pot surveni atacuri de inimă sau accidente cerebrale, uneori mortale.
Când efectele diminuează se instalează frecvent o stare de depresie, însoţită de oboseală, agitaţie sau anxietate (teamă nemotivată).
La consumatorii de crack faţă de cei care consumă pudraă depresia este semnificatic mai intensă şi mai profundă iar starea de violenţă este mai accentuată, iar la consumatoarele gravide, efectele negative asupra sănătăţii fătului mult mai mari.
Intoxicaţia:
Există, pe de o parte, şocul de cocaină, iar, pe de altă parte, intoxicaţia acută cu cocaină.
Şocul de cocaină se manifestă prin insuficienţă circulatorie gravă şi dispnee severă ce apar deja la cele mai mici cantităţi. Este vorba de un fel de reacţie de hipersensibilitate.
Intoxicaţia acută cu cocaină este, în schimb, consecinţa supradozării substanţei. Caracteristica intoxicaţiei acute cu cocaină este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii strălucitori (sticloşi), tahicardie (puls accelerat), roşirea feţei, transpiraţii, hiperventilaţie (accelerarea respiraţiei), creşterea temperaturii şi creşterea tensiunii arteriale. Excitaţia nervoasă centrală poate duce la la apariţia unor crize convulsive şi a unor mişcări primitive, dar şi a unor halucinaţii. În final, tabloul clinic prezentat degenerează în pierderea cunoştinţei care, împreună cu depresia respiratorie şi prăbuşirea circulaţie sanguine va duce la deces, dacă nu se aplică măsuri medicale de terapie intensivă.
Există, pe de o parte, şocul de cocaină, iar, pe de altă parte, intoxicaţia acută cu cocaină.
Şocul de cocaină se manifestă prin insuficienţă circulatorie gravă şi dispnee severă ce apar deja la cele mai mici cantităţi. Este vorba de un fel de reacţie de hipersensibilitate.
Intoxicaţia acută cu cocaină este, în schimb, consecinţa supradozării substanţei. Caracteristica intoxicaţiei acute cu cocaină este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii strălucitori (sticloşi), tahicardie (puls accelerat), roşirea feţei, transpiraţii, hiperventilaţie (accelerarea respiraţiei), creşterea temperaturii şi creşterea tensiunii arteriale. Excitaţia nervoasă centrală poate duce la la apariţia unor crize convulsive şi a unor mişcări primitive, dar şi a unor halucinaţii. În final, tabloul clinic prezentat degenerează în pierderea cunoştinţei care, împreună cu depresia respiratorie şi prăbuşirea circulaţie sanguine va duce la deces, dacă nu se aplică măsuri medicale de terapie intensivă.
Dependenţa:
În timpul perioadei de consum, apare o rapidă şi puternică creştere a dozelor de la 0,1 până la 15 g, în cazuri izolate chiar până la 30 g zilnic. Creşte rapid nu numai frecvenţa administrării, dar şi cantitatea administrată de fiecare dată.
În timpul perioadei de consum, apare o rapidă şi puternică creştere a dozelor de la 0,1 până la 15 g, în cazuri izolate chiar până la 30 g zilnic. Creşte rapid nu numai frecvenţa administrării, dar şi cantitatea administrată de fiecare dată.
Cocainismul reprezintă dependenţa psihică puternică şi tendinţa puternică de a creşte doza, în lipsa dependenţei fizice sau a toleranţei faţă de substanţă. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependenţei exclusiv psihice care, în privinţa efectului ei distructiv este comparabilă cu dependenţa psihică şi fizică dată de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenţă sunt adesea atât de puternice, încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere că capacitatea de intervenţie a individului în timpul abstinenţei este păstrată - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenţă a opioidomanului.
Urmările consumului de cocaină şi de crack:
- Probleme cardiovasculare ca: puls neregulat, palpitaţii, crize şi boli cardiovasculare
- Probleme neurologice, accidente cerebrale, hemoragii în ţesuturile din vecinătatea reierului, micoze cerebrale.
- Probleme pulmonare ca acumularea de lichid în plămâni, agravarea afecţiunilor pulmonare existente sau afecţiuni respiratorii ce pot merge până la insuficienţă respiratorie
- Tulburări psihice ce include starea paranoidă, depresia, anxietatea şi halucinaţiile, aprecerea neadecvată a realităţii
- Comportamente violente sau criminale
- Probleme cardiovasculare ca: puls neregulat, palpitaţii, crize şi boli cardiovasculare
- Probleme neurologice, accidente cerebrale, hemoragii în ţesuturile din vecinătatea reierului, micoze cerebrale.
- Probleme pulmonare ca acumularea de lichid în plămâni, agravarea afecţiunilor pulmonare existente sau afecţiuni respiratorii ce pot merge până la insuficienţă respiratorie
- Tulburări psihice ce include starea paranoidă, depresia, anxietatea şi halucinaţiile, aprecerea neadecvată a realităţii
- Comportamente violente sau criminale
Alte efecte ca:
- somnolenţă, tulburări sexuale, scăderea mirosului. perforaţia septului nazal, greţuri şi cefalee.
- Arsuri ale degetelor, sau corpului de la încălzirea substaţei în vasele de stclă sau de la focul de la ţigară
- Efectele asupra fătului sunt dezlipirea placentei, avort spontan, naştere prematură, nou născut subponderal, circumferinţa craniului mai mică, tulburări de vedeere, retardare mentală, infecţii genitourinare. Şi imunitate scăzzută
- Pentru consumatorii de cocaină injectabilă există riscul de infecţii cu HIVşi virusul hepatitei C şi de endocardite
- Pentru toţi consumatorii, indiferent de modul de utilizare, promiscuitatea activităţii sexuale creşte riscul de boli cu transmisie sexuală
- somnolenţă, tulburări sexuale, scăderea mirosului. perforaţia septului nazal, greţuri şi cefalee.
- Arsuri ale degetelor, sau corpului de la încălzirea substaţei în vasele de stclă sau de la focul de la ţigară
- Efectele asupra fătului sunt dezlipirea placentei, avort spontan, naştere prematură, nou născut subponderal, circumferinţa craniului mai mică, tulburări de vedeere, retardare mentală, infecţii genitourinare. Şi imunitate scăzzută
- Pentru consumatorii de cocaină injectabilă există riscul de infecţii cu HIVşi virusul hepatitei C şi de endocardite
- Pentru toţi consumatorii, indiferent de modul de utilizare, promiscuitatea activităţii sexuale creşte riscul de boli cu transmisie sexuală
Riscuri speciale:
Cocaina, de regulă, se prizează. În consecinţă, mucoasa nazală va prezenta inflamaţii, ulceraţii şi - în cazurile grave - chiar perforaţii ale septului nazal, ceea ce va determina o înfundare a nasului şi o modificare corespunzătoare a fizionomiei.
Cocaina, de regulă, se prizează. În consecinţă, mucoasa nazală va prezenta inflamaţii, ulceraţii şi - în cazurile grave - chiar perforaţii ale septului nazal, ceea ce va determina o înfundare a nasului şi o modificare corespunzătoare a fizionomiei.
Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei îl reprezintă aşa-numitele halucinaţii tactile. Bolnavii psihotici au senzaţia prezenţei unor vieţuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, că le şi văd. În consecinţă, se vor scărpina puternic (prezintă urme de grataj).
Un efect caracteristic al cocainei îl reprezintă aşa-numitele halucinaţii tactile. Bolnavii psihotici au senzaţia prezenţei unor vieţuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, că le şi văd. În consecinţă, se vor scărpina puternic (prezintă urme de grataj).
Sechele pe termen lung:
Dependenţii de cocaină prezintă alterări ale caracterului tipice dependenţei. Pot apărea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia , ce duc la demenţă. În stadiul final apare o dezintegrare fizică totală.
Dependenţii de cocaină prezintă alterări ale caracterului tipice dependenţei. Pot apărea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia , ce duc la demenţă. În stadiul final apare o dezintegrare fizică totală.
Heroina
Heroina se extrage prin transformarea morfinei obţinute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanţe chimice. Deseori, traficantul "întinde" marfa cu glucoză, lactoză, acid citric sau substanţe farmaceutice. Dacă traficantul însă nu are la dispoziţie nici unul din aceşti excipienţi, nu ezită să utilizeze alte substanţe, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinaţi chiar şi detergenţi, insectidice, var ş.a.
Efecte şi pericole apărute prin abuz:
Heroina are, practic, acelaşi spectru de acţiune ca şi morfina, în schimb are un efect analgetic de cinci până la 10 ori mai puternic. În acelaşi timp, heroina este şi puternic euforizantă.
Cantitatea zilnică necesară de opiacee depinde de tipul substanţei şi gradul de obişnuinţă. Odată cu dispariţia efectului opioid, absenţa stării de fericire este percepută amplificat în realitatea obiectivă. La o nouă administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Manifestările de sevraj la dependenţa de heroină ajung de la tulburări vegetative uşoare (transpiraţii, senzaţie de frig, frisoane) până la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor şi muşchilor, tulburări de somn persistente, dureri colicative şi crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfină. Durata efectului este de două-trei ore, spre deosebire de morfină: cinci-şase ore. Corespunzător, fenomenul de sevraj se instalează mai devreme, adică de două ori mai rapid ca în cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenţi sunt obligaţi să-şi reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecvenţa injecţiilor respectiv a cantităţii injectate per doză trebuie crescută mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leagă potenţialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece preţul este ridicat şi cantitatea consumată atinge ordine de mărimi considerabile, dependentului nu-i rămâne altă posibilitate, decât să-şi asigure cantitatea necesară prin comiterea de aşa-numite "infracţiuni de procurare". Infracţionalitatea directă şi indirectă legată de procurarea heroinei apare mai rapid şi se manifestă mai intens decât în cazul dependenţei de alte substanţe.
Heroina are, practic, acelaşi spectru de acţiune ca şi morfina, în schimb are un efect analgetic de cinci până la 10 ori mai puternic. În acelaşi timp, heroina este şi puternic euforizantă.
Cantitatea zilnică necesară de opiacee depinde de tipul substanţei şi gradul de obişnuinţă. Odată cu dispariţia efectului opioid, absenţa stării de fericire este percepută amplificat în realitatea obiectivă. La o nouă administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Manifestările de sevraj la dependenţa de heroină ajung de la tulburări vegetative uşoare (transpiraţii, senzaţie de frig, frisoane) până la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor şi muşchilor, tulburări de somn persistente, dureri colicative şi crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfină. Durata efectului este de două-trei ore, spre deosebire de morfină: cinci-şase ore. Corespunzător, fenomenul de sevraj se instalează mai devreme, adică de două ori mai rapid ca în cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenţi sunt obligaţi să-şi reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecvenţa injecţiilor respectiv a cantităţii injectate per doză trebuie crescută mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leagă potenţialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece preţul este ridicat şi cantitatea consumată atinge ordine de mărimi considerabile, dependentului nu-i rămâne altă posibilitate, decât să-şi asigure cantitatea necesară prin comiterea de aşa-numite "infracţiuni de procurare". Infracţionalitatea directă şi indirectă legată de procurarea heroinei apare mai rapid şi se manifestă mai intens decât în cazul dependenţei de alte substanţe.
Având în vedere marja de siguranţă îngustă a heroinei, adică a diferenţei mici între doza suportabilă şi cea toxică, se constată frecvent intoxicaţia cu heroină, caracterizată prin pierderea cunoştinţei şi depresia respitarorie, precum şi prin colapsul circulator şi frecvenţa cardiacă extrem de joasă. Depresia respiratorie este principala cauză de deces prin supradozare.
Potenţialul de dependenţă:
Administrarea injectabilă a heroinei de şapte până la zece ori poate determina, în împrejurări favorizante, dependenţa, cu toate consecinţele ulterioare. Capacitatea de a da dependenţă a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice altă substanţă. Inhalarea şi prizarea de heorină duc, de asemenea, la dependenţă.
Administrarea injectabilă a heroinei de şapte până la zece ori poate determina, în împrejurări favorizante, dependenţa, cu toate consecinţele ulterioare. Capacitatea de a da dependenţă a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice altă substanţă. Inhalarea şi prizarea de heorină duc, de asemenea, la dependenţă.
Consecinţe pe termen lung:
Dependenţii de heroină prezintă, conform experienţei clinice, o stare generală puternic alterată.
Spectrul îmbolnăvirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
- abcese ale extremităţilor
- carii dentare şi leziuni asociate
- reducerea masei musculare
- modificări trofice şi leziuni la nivelul picioarelor
- scabie
- ulceraţii şi flebite (inflamaţii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare
- bronşite purulente
- pneumonii
- boli cu transmitere sexuală
- crize psihiatrice/comportament suicidar
- infecţia HIV
- tuberculoza
- hepatita virală A/B/C
Dependenţii de heroină prezintă, conform experienţei clinice, o stare generală puternic alterată.
Spectrul îmbolnăvirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
- abcese ale extremităţilor
- carii dentare şi leziuni asociate
- reducerea masei musculare
- modificări trofice şi leziuni la nivelul picioarelor
- scabie
- ulceraţii şi flebite (inflamaţii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare
- bronşite purulente
- pneumonii
- boli cu transmitere sexuală
- crize psihiatrice/comportament suicidar
- infecţia HIV
- tuberculoza
- hepatita virală A/B/C
Infecţia cu virusul hepatitic C şi B constituie o problemă deosebită la dependenţii de droguri. Evoluţia este adesea nefavorabilă, având în vedere că sistemul imunitar este slăbit la cei mai mulţi dintre consumatori, printre altele printr-o infecţie concomitentă cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului în urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substanţe. Astfel, tot mai mulţi pacienţi suferă de afecţiuni dintre cele mai severe.
La femei, de regulă apare o amenoree secundară (absenţa ciclului mentrual) care este reversibilă după mai multe luni de abstinenţă forţată. Libidoul şi potenţa sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventă la femei, aceasta lasă adesea să treacă, neobservată, o sarcină. Sarcina se observă doar într-un stadiu avansat. Nou-născuţii din mame dependente prezintă un sindrom de abstinenţă neonatal care apare, de regulă, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore după naştere. Tabloul clinic al acestui sindrom include în primul rând insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremurătura involuntară), vărsături, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febră şi diaree. Mai rar pot apărea: strănutul, transpiraţiile şi crizele convulsive. Sindromul periclitează în mod serios viaţa nou-născutului.
La femei, de regulă apare o amenoree secundară (absenţa ciclului mentrual) care este reversibilă după mai multe luni de abstinenţă forţată. Libidoul şi potenţa sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventă la femei, aceasta lasă adesea să treacă, neobservată, o sarcină. Sarcina se observă doar într-un stadiu avansat. Nou-născuţii din mame dependente prezintă un sindrom de abstinenţă neonatal care apare, de regulă, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore după naştere. Tabloul clinic al acestui sindrom include în primul rând insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremurătura involuntară), vărsături, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febră şi diaree. Mai rar pot apărea: strănutul, transpiraţiile şi crizele convulsive. Sindromul periclitează în mod serios viaţa nou-născutului.
Actele infracţionale, prostituţia şi viaţa fără un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieţi la marginea societăţii pentru mulţi dependenţi de heroină.
Majoritatea consumatorilor prezintă, pe lângă boala de dependenţă, şi o afecţiune psihică. Dependenţa ca boală poate fi considerată, în acest caz, o încercare de autovindecare prin automedicaţie (de exemplu, în cazul unor tulburări posttraumatice cronice după repetate abuzuri sexuale şi fizice grave trăite în copilărie).
Majoritatea consumatorilor prezintă, pe lângă boala de dependenţă, şi o afecţiune psihică. Dependenţa ca boală poate fi considerată, în acest caz, o încercare de autovindecare prin automedicaţie (de exemplu, în cazul unor tulburări posttraumatice cronice după repetate abuzuri sexuale şi fizice grave trăite în copilărie).
Amfetamine
Amfetaminele: Aceste substanţe simpatomimetice sunt derivaţi ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomină efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite şi "amine de trezire" sau "amine tonifiante"
Acţiune şi pericole în caz de abuz:
Creşterea performanţelor şi a capacităţii de efort se face pe seama rezervelor energetice; dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele şi derivaţii lor suprimă senzaţia de foame, determinând reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzaţia de oboseală este suprimată (ceea ce face ca oamenii surmenaţi să resimtă mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniţi). Capacitatea de gândire este accelerată până la fuga de idei, iniţiativa crescută.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obişnuite cu efectul substanţelor, fenomene adverse deosebit de neplăcute ce umbresc acţiunea stimulatoare: palpitaţii, uscăciunea gurii, dureri de cap, greaţă cu vărsături, nelinişte şi insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la nelinişte maximă şi gândire necontrolată; este posibilă colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stări profunde de inconştienţă (comă). Fără tratament, o intoxicaţie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regulă la deces; medicina de azi cunoaşte însă antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).
Creşterea performanţelor şi a capacităţii de efort se face pe seama rezervelor energetice; dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele şi derivaţii lor suprimă senzaţia de foame, determinând reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzaţia de oboseală este suprimată (ceea ce face ca oamenii surmenaţi să resimtă mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniţi). Capacitatea de gândire este accelerată până la fuga de idei, iniţiativa crescută.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obişnuite cu efectul substanţelor, fenomene adverse deosebit de neplăcute ce umbresc acţiunea stimulatoare: palpitaţii, uscăciunea gurii, dureri de cap, greaţă cu vărsături, nelinişte şi insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la nelinişte maximă şi gândire necontrolată; este posibilă colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stări profunde de inconştienţă (comă). Fără tratament, o intoxicaţie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regulă la deces; medicina de azi cunoaşte însă antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).
Abuz şi dependenţă:
Pentru amfetamine, ca şi pentru majoritatea restului de droguri este valabilă axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regulă, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezintă un sprijin psihic ce le ajută iniţial să facă faţă mai uşor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substanţe tipice dădătoare de dependenţă, în sensul că doza poate fi crescută rapid şi foarte mult - până la cantităţi care, pentru persoane neobişnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranţa farmacologică este deci mare, dar nu este egală în toate cazurile. Dependentul trebuie să-şi crească din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorită, în acelaşi timp însă doarme din ce în ce mai prost. Dependenţii de amfetamină dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebeşte foarte puţin de psihoza acută. El se simte ameninţat şi urmărit de orice persoană necunoscută, are halucinaţii auditive şi este complet derutat.
Pentru amfetamine, ca şi pentru majoritatea restului de droguri este valabilă axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regulă, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezintă un sprijin psihic ce le ajută iniţial să facă faţă mai uşor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substanţe tipice dădătoare de dependenţă, în sensul că doza poate fi crescută rapid şi foarte mult - până la cantităţi care, pentru persoane neobişnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranţa farmacologică este deci mare, dar nu este egală în toate cazurile. Dependentul trebuie să-şi crească din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorită, în acelaşi timp însă doarme din ce în ce mai prost. Dependenţii de amfetamină dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebeşte foarte puţin de psihoza acută. El se simte ameninţat şi urmărit de orice persoană necunoscută, are halucinaţii auditive şi este complet derutat.
În cazurile mai puţin grave, dispoziţia persoanei este constant negativă şi tensionată. Euforia iniţială dispare aproape total; chiar şi dozele crescute asigură doar o dispoziţie lamentabilă. Dimineaţa este cea mai neplăcută. Toate mişcările par a necesita un efort uriaş - o reacţie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.